Am avut o perioadă, prin liceu și facultate, în care citeam orice avea o poveste de iubire pe coperta. Apoi, ca majoritatea dintre noi, am renunțat – job, facturi, „nu mai am timp de citit”. Anul trecut am reluat obiceiul, aproape din întâmplare, și acum pot spune sincer: e unul dintre puținele lucruri pe care le fac doar pentru mine.
De ce am revenit la genul ăsta
Nu a fost o decizie planificată. Am cerut o recomandare unei colege și am primit un titlu dintr-o serie de romance contemporan. Am citit-o într-un weekend. După aceea am căutat mai multe și așa am ajuns să descopăr cât de mult s-a schimbat genul față de ce știam eu din adolescență – mai multe voci, mai multă diversitate de tonuri, de la comedii romantice ușoare până la povești dark, intense.
Ce am învățat despre mine citind cărți de dragoste
Sună poate ciudat, dar genul ăsta mi-a arătat cât de mult aveam nevoie de o pauză reală de la telefon și de la gânduri legate de muncă. O oră cu o carte bună e o oră în care nu mă mai gândesc la nimic altceva. Nu e evadare ieftină, e un fel de reset.
Ce citesc acum
Am ajuns să urmăresc câteva edituri specializate pe zona asta, printre care și Elire Books, de unde am descoperit mai multe cărți de dragoste care mi-au plăcut mult mai mult decât mă așteptam – de la povești ușoare, perfecte de weekend, până la variante mai intense, cu personaje complicate. Nu mă așteptam să găsesc atâta varietate într-un singur loc.
Cui i-aș recomanda genul ăsta
Dacă ai avut și tu o pauză lungă de la cititul de plăcere, cărțile de dragoste sunt un punct de intrare bun – se citesc repede, țin atenția și, cel mai important, nu cer nimic de la tine în afară de timp. Nu ai nevoie de context, nu ai nevoie de notițe, doar de o seară liniștită.
Am ajuns să am un mic ritual din asta – o carte, un ceai, o oră fără notificări. Simplu, dar mi-a schimbat serile în bine.
